Agricultura reprezinta un sector de prima importanta in Romania, atat prin contributia pe care o are in economia nationala, cat si prin rolul sau social vital. Cu o contributie de 6,7% la valoarea adaugata bruta (VAB) nationala, raportat la nivelul anului 2010, agricultura a jucat dintotdeauna un rol important pentru economia Romaniei. Contributia agriculturii Romaniei in Produsul Intern Brut (PIB) a fost intotdeauna ridicata. Ponderea inregistrata a scazut, in ultimul deceniu, insa oscilatiile productiei agricole induc inca variatii semnificative ale PIB. Astfel, daca la inceputul anilor 2000, contributia agriculturii Romaniei in VAB (valoarea adaugata bruta a agriculturii, silviculturii si pescuitului, raportata la totalul valorii adaugate brute) era aproape de 12%, evolutia sa se situeaza in prezent pe o curba descendenta, pentru prima data coborand sub 10% in 2005 si atingand nivelurile minime de 6,5% in 2007 si de 6,7% in 2010.
In 2011, conform Eurostat, agricultura UE a generat 149 miliarde de euro valoare adaugata bruta, ceea ce reprezinta o crestere de 6% fata de anul 2010 si o crestere de 9,3% fata de nivelul anului 2001. Raportat la media UE, la nivelul anului 2011, agricultura Romaniei a generat 8,3 miliarde euro valoare adaugata bruta, reprezentand 5,59% din VAB a UE, ceea ce situeaza Romania pe locul 6, cu o crestere de 7,9% fata de anul 2010. Ponderea sectorului agricol in economia Romaniei ramane dubla fata de media statelor care au aderat la UE in 2004 (Polonia si Ungaria au inregistrat, in 2010, o contributie a agriculturii de 3,5%) si chiar de peste trei ori mai mare decat media europeana (1,7%, in UE).
Sectorul agricol si rural romanesc continua sa aiba un potential de crestere substantial, inca insuficient exploatat, restructurarea agriculturii si revitalizarea economiei rurale reprezentand parghii importante de dezvoltare economica a Romaniei. Romania prezinta discrepante semnificative fata de UE si in materie de productivitate a sectorului agricol: chiar si in anii agricoli favorabili, nivelul productivitatii se situeaza sub 50% din media UE, situatie inacceptabila si care arata potentialul economic nevalorificat al agriculturii si zonelor rurale romanesti. Acest fapt poate fi explicat atat prin structura interna a fermelor romanesti (dimensiune redusa, fragmentare accentuata), utilizarea necorespunzatoare sau defectuoasa a factorilor de productie (inclusiv a capitalului uman), cat si prin cadrul institutional si infrastructura deficitara existenta.
In special, lipsa infrastructurii de marketing/devalorificare a produselor agricole reprezinta un aspect critic pentru fermele mici. Restructurarea agriculturii, tinand cont de toate aceste aspecte, va avea un impact major asupra economiei rurale in general, avand in vedere ca agricultura continua sa ramana cea mai importanta activitate din spatiul rural si o sursa esentiala de venit pentru gospodarii. In ceea ce priveste forta de munca din agricultura, aceasta este mult supradimensionata in comparatie cu standardele UE, populatia ocupata in mediul rural si in sectorul agricol mentinandu‐se la un nivel constant ridicat, in perioada 2007‐2011.
Populatia ocupata in agricultura si silvicultura, reprezenta, in 2010, aproximativ 19%5 din totalul populatiei ocupate din Romania, un decalaj foarte mare fata de media UE‐27 (4,7%) si chiar fata de noile state membre (spre exemplu, Polonia: 10,1%; Ungaria: 5,5%; Bulgaria: 14,7%), nemaivorbind despre tari precum Franta (cu 2,6%), Regatul Unit (1,9%) sau Germania (1,8%). Numarul mare al populatiei care lucreaza in activitati agricole in agricultura si silvicultura constituie un prim indiciu al nivelului scazut al productivitatii muncii si somajului mascat existent in acest sector.
Economia rurala romanesca este astazi preponderent primara, ponderea agriculturii ajungand la circa 60% in structura acesteia (comparativ cu circa 14‐15% an UE), ceea ce are efecte negative asupra gradului de ocupare al populatiei rurale active. Majoritatea fermierilor sunt propriii lor angajati, realizand o agricultura de subzistenta, fiind necesara completarea veniturilor pe care le obtin cu venituri din activitati non‐agricole. Ocuparea fortei de munca an sectorul pescuit, acvacultura si industria de prelucrare din Romania, masurata an echivalent norma antreaga, reprezenta, an 2009: 8,1% din total UE, respectiv 2.542 persoane ocupate an acvacultura (ceea ce situeaza Romania pe locul 5, dupa Franta, Grecia, UK, Spania); 3,3%, respectiv 1.370 persoane ocupate an domeniul industriei prelucratoare (locul 16) si 0,1% (respectiv 244 de persoane angajate) ocupate an domeniul pescuitului.