Agricultura ecologica

In unele tari dezvoltate agricultura ecologica constituie un important segment al pietei. Anual inregistreaza cresteri ale valorii produselor ecologice, intre 20 – 30%. In Uniunea Europeana s-au cultivat dupa tehnologii ecologice peste 3,7 mil hectare, in anul 2001 (2,9% din suprafata agricola utilizata). In Danemarca, in anul 2002, s-au cultivat in sistem ecologic 300 mii hectare, (10% din suprafata); in  Marea Britanie s-a cultivat 3% din suprafata agricola utilizata; in Germania, valoarea produselor ecologice a reprezentat 3,8 mld USD; in Franta, piata produselor ecologice este in crestere (2,5 mld USD, in 2002, in productia totala). Guvernul francez a elaborat un program plurianual de dezvoltare a agriculturii ecologice pe baza caruia urmareste sa devina principalul furnizor european de produse ecologice(Letitia Zahiu 2004) .

Se preconizeaza ca la nivelul UE, suprafata  culturilor ecologice sa depaseasca 10% din total.

Reglementarea Consiliului (CEE) nr. 2092/91 a stabilit cadrul desfasurarii productiei, comercializarii si sustinerii agriculturii ecologice in UE. Acesta a fost ulterior completat si dezvoltat.

Recunoasterea sistemului de productie ecologica la nivelul UE se bazeaza in prezent pe Reglementarea CEE nr. 2029/1999, in baza caruia se stabilesc masuri noi de dezvoltare a acestui sector.

In mai 2002, Parlamentul European a cerut Comisiei Europene sa elaboreze o directiva care sa stea la baza unui program pentru reevaluarea si reducerea pesticidelor folosite incepând cu 2003 si care sa se concentreze asupra unui nou concept si anume acela de „Folosire durabila a pesticidelor” (Directiva UE 41/414/CEE). Potrivit acestei directive, toate substantele active ale pesticidelor care au fost autorizate inainte de 1993 vor fi supuse revizuirii, utilizându-se noi metode de testare privind toxicitatea si impactul asupra mediului.

In România, preocuparile pentru organizarea institutionala a pietei produselor ecologice se materializeaza in legislatia si institutiile armonizate cu cele care functioneaza in UE(Letitia Zahiu 2004.)

Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale a adoptat cadrul legislativ si institutional de baza, armonizat partial cu reglementarile UE in acest domeniu, necesar dezvoltarii agriculturii ecologice controlate, materializat in:

• Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice, aprobata prin Legea nr. 38 din 7 martie 2001.
• Hotarârea de Guvern nr. 917 din 13 sept. 2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 34/2000 privind produsele agroalimentare ecologice. Aceasta cuprinde regulile si principiile productiei ecologice pentru plante si produse vegetale, animale si apicultura, lista produselor permise pentru a fi utilizate in agricultura ecologica, ingredientele si metodele de prelucrare care pot fi utilizate la prepararea alimentelor ecologice, numarul maxim de animale pe hectar si suprafetele minime ale adaposturilor pentru animale.
• Hotarârea Guvernului nr. 677/2001 privind infiintarea Institutului de Bioresurse Alimentare.
• Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor nr. 70/2002 privind constituirea Comisiei pentru dezvoltarea agriculturii ecologice in România.

Ordinul comun nr. 417/110/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si al Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorului a aprobat regulile specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologica.

 ORDIN-nr. 219 din 21.03.2007 pentru aprobarea Regulilor privind inregistrarea operatorilor in agricultura ecologica. 

Aceste acte normative stabilesc autoritatea responsabila pentru agricultura ecologica, regulile si principiile generale ale productiei ecologice, durata perioadei de conversie, etichetarea, sistemul de inspectie si certificare, sanctiunile care se aplica celor care se abat de la aceste reguli. De asemenea, stabilesc regulile si principiile productiei ecologice, lista produselor permise a fi utilizate in agricultura ecologica, precum si ingredientele si metodele de prelucrare ce pot fi utilizate in prepararea alimentelor ecologice.

Integrarea României in structurile UE impune adaptarea productiei agroalimentare la standardele calitative actuale care sa satisfaca exigentele cumparatorului cu asemenea produse.

Principiile de baza ale productiei agroalimentare ecologice in România, conform Ordonantei de Urgenta nr. 34/2000, sunt:

• eliminarea oricaror tehnologii poluante;
• realizarea structurilor de productie si asolamentelor, in cadrul carora rolul principal il detin rasele, speciile si soiurile cu inalta adaptabilitate;
• sustinerea continua si ameliorarea fertilitatii naturale ale solului;
• integrarea cresterii animalelor in sistemul de productie a plantelor si produselor din plante;
• utilizarea economica a resurselor energetice conventionale si inlocuirea acestora in mare masura prin utilizarea rationala a produselor secundare refolosibile;
• aplicarea unor tehnologii atât pentru cultura plantelor, cât si pentru cresterea animalelor, care sa satisfaca cerintele speciilor, soiurilor si raselor.

Durata perioadei de conversie a produselor conventionale in cele ecologice variaza de la trei ani pentru culturile perene si plantatii, la 10 saptamâni pentru pasari  cumparate la vârsta de trei zile.

In stabilirea regulilor de productie prevazute in Ordonanta s-a avut in vedere respectarea principiilor productiei agroalimentare ecologice cuprinse in Reglementarea Consiliului (CEE) nr. 2092/1991 si in amendamentele la aceasta, Reglementarea  Consiliului nr. 1804/1999, precum si reglementarile Federatiei Internationale de Promovare a Agriculturii Organice (INFOAM).

In cadrul MAPDR s-a infiintat Autoritatea Nationala a Produselor Ecologice, ca serviciu de specialitate care asigura respectarea prevederilor legale specifice si controlul privind metodele de productie ecologica in sectorul agroalimentar. S-a creat de asemenea o structura regionala, cu un responsabil pentru productia ecologica in fiecare judet.

Pentru pregatirea institutionala in vederea integrarii in structurile europene s-a infiintat si un Organism national de inspectie si certificare in domeniu. Au fost, de asemenea, acreditate organisme de inspectie si certificare straine care desfasoara astfel de activitati pe teritoriul României.

Recent s-a infiintat in România Federatia Nationala pentru Agricultura Ecologica. In perioada 2000-2004 s-a desfasurat, transpunerea legislatiei comunitare in legislatia nationala(Letitia Zahiu 2004).

Preocuparile legislative si institutionale sunt insotite de extinderea productiei ecologice si formarea pietei interne a acestor produse. Evolutia suprafetelor cultivate in sistem ecologic este urmatoarea:

• 17438 ha cultivate, in anul 2000;
• 57200 ha cultivate, in anul 2003;
• 75500 ha, cultivate, in anul 2004;
• 140000 ha, cultivate, cultivate in 2007.

Perspectivele pietei produselor ecologice sunt favorabile, cu toate limitele existente in prezent. Sustinerea acestor produse nu este inca stimulativa. Prin Hotarârile Guvernului nr. 1593/2003 si nr. 1594/2003 se acorda plati pe produs de: 600 lei/kg grâu, 400 lei/kg leguminoase pentru consumul uman, 7000 lei/kg carne de bovine, 10000 lei/kg carne de porc, 7000 lei/kg carne de pasare, 1000 lei/ou. Acest sprijin se acorda pentru cantitati limitate de produse.

Mari perspective au produsele ecologice pe piata comunitara. In viitor se impune diversificarea sortimentala pentru a raspunde exigentelor consumatorilor. Structurile de exploatare si forta de munca numeroasa din agricultura asigura un cadru favorabil pentru productia ecologica, care gaseste nise de piata importante in Uniunea Europeana si alte tari.

Nivelul extrem de scazut al alocarilor de substante chimice in agricultura României constituie un factor semnificativ al productivitatii reduse, ceea ce nu inseamna o premiza a generalizarii productiei ecologice. Se pot obtine avantaje importante ca urmare a practicarii unor sisteme de productie extensive sau a organizarii unor ferme ecologice. Dar productia ecologica si extensificarea au limite in toate tarile. Cu atât mai mult in cazul României, unde se practica o agricultura extensiva. Pe de alta parte, productia ecologica este limitata de preturile ridicate si de puterea de cumparare scazuta a populatiei.

Agricultura ecologica este o oportunitate pentru România, dar nu poate deveni o alternativa de dezvoltare intrucât nivelul scazut al randamentelor nu asigura necesarul intern de consum.

Desi preturile produselor ecologice sunt mai ridicate decât cele ale produselor obtinute in sistem de productie conventional, aria larga a gospodariilor de subzistenta si lipsa modernizarii tehnice si tehnologice determina costuri ridicate care greu pot fi acoperite. Pe de alta parte, nivelul scazut al veniturilor populatiei face ca cerintele de consum sa fie indreptate spre produse obtinute in sisteme de productie intensive, a caror preturi sunt mult mai reduse.

Formarea unui sector puternic de productie agricola ecologica destinate pietei interne necesita timp, educatie antreprenoriala, investitii importante in infrastructura de marketing si transport, in controlul si certificarea produselor. Aceste produse pot gasi mai usor nise de piata in tarile vest europene.

Piata interna a produselor ecologice poate deveni functionala cu costuri mai reduse cu eforturi de educatie a comportamentului de consum al populatiei si pe masura cresterii veniturilor.

Preocuparile MAPDR pentru dezvoltarea agriculturii ecologice s-au intensificat in ultima vreme.

 In perioada 2004-2007 au fost prevazute actiuni privind:

• consolidarea constructiei institutionale;
• cresterea suprafetelor cultivate in sistem ecologic pe 140000 ha, in 2007;
• dezvoltarea pietei interne a produselor ecologice si crearea unui disponibil pentru export la diferite sortimente;
• extinderea cercetarii stiintifice privind agricultura ecologica;
• controlul productiei ecologice;
• acordarea de prime producatorilor agricoli pe perioada de convesie a productiei si  unui sprijin prin programul SAPARD privind protejarea mediului si mentinerea peisajului natural;
• pregatirea profesionala a personalului aflat in diferite componente ale filierei produselor ecologice etc.

Principiile dezvoltarii durabile a spatiului rural in plan ecologic, trebuie sa vina in concordanta cu dezvoltarea in plan economic, social si sa evite degradarea mediului (Nicoleta Mateoc-Sirb,2002).

         Dezvoltarea durabila a spatiului rural  nu reprezinta numai obtinerea de produse de buna calitate si nepoluante ci si asistarea procesului de prelucrare a produselor de prelucrare a produselor agricole in produse alimentare, pe baza procedurilor tehnologice de fabricatie.In general, procesatorii de materii prime urmaresc,in realizarea proiectelor de investitii, indicatorii de eficienta economica, rentabilitatea randamentelor de valorificare si a celor de extractie a substantei utile,urmarindu-se dezvoltarea in plan economic.Strategiile de dezvoltare durabila ii obliga pe procesatori sa-si analizeze proiectele si din punct de vedere ecologic, care conduce de obicei la cresterea costurilor.In concluzie mentionam ca este necesar ca activitatea economica trebuie sa fie analizata si din punct de vedere a efectelor sale in plan ecologic.

        Agricultura ecologica organica este o alternativa moderna de dezvoltare a agriculturii traditionale si de adaptare a agriculturii industriale(T.Iancu,2007).Cresterea in ultimii ani, a cererii pentru produse ecologice a facut ca acest sistem sa cunoasca o larga raspândire si un ritm crescând de dezvoltare.